Personalitățile introverte

Vom trece  la personalitățile introverte și vom vorbi puțin despre intuiția acestora. Iulia Pascu, din ASPSE ne spune : 

Odata cu al şaselea volum al lui C.G.Jung, Tipuri psihologice, acesta aduce cele mai multe contribuţii în psihologie. Autorul îşi propune sădelimiteze, pe baza ecperienţei sale clinice, câteva tipuri de structură şi de funcţionare a psihicului cu scopul de a oferi cititorului repere pentru a putea înţelege mai bine pe sine şi pe ceilalţi oameni.

În atitudinea intovertită intuiţia se îndreaptă către obiectele interioare, cum s-ar putea numi, pe bună dreptate, elementele inconştientului. Obiectele interioare se comportă analog celor exterioare, deşi ele au o realitate nu fizică, ci psihică. Obiectele interioare apar percepţiei intuitive ca imagini subiective ale unor lucruri care nu pot fi întâlnite în experienţa, ci constituie conţinuturile inconştientului, în ultimă instanţa ale inconstientului colectiv.

Intuiţia are, ca şi senzaţia, factorul ei subiectiv, care în intuiţia extravertita este reprimată la maximum, în schimb in cea introvertită ajunge să fie o mărime decisivă. Chiar dacă intuiţia introvertită îsi primeşte impulsul de la obiectle exterioare, ea nu opreşte totuşi la posibilităţile exterioare, ci zăboveşte la ceea ce exteriorul declanşează în interior. În timp ce senzaţia introvertită se limitează, în principal, la percepţia fenomenelor particulare de inervaţie, provocate de inconştient, şi se opreşte la ele, intuiţia reprima această latura a factorului subiectiv şi percepe imaginea care a declanşat inervaţia.

Intuiţia introvertita percepe astfel toate procesele din fundalul conştiinţei cu aceiaşi acuitate cu care senzaţia extravertită percepe obiectele exterioare. Pentru intuiţie, imaginile inconstiente capătă demnitatea lucrurilor şi a obiectelor. Deoarece însăintuiţia exclude participarea senzaţiei, ea nu ajunge să cunoasca decât în insuficientă măsură sau deloc tulburările de inervaţie, influenţele exercitate de corp prin imaginile inconştiente. Imaginile dispar astfel ca desprinse de subiect si ca existând pentru sine, fără legătură cu persoana. Ca urmare, intuitivul introvertit, atins de un acces de ameţeală nu bănuieşte defel ca imaginea percepută se poate referi cumva la el; fapt aproape de negândit în cazul unei persoane cu atitudine raţională, dar care nu e mai puţin real şi frecvent  întâlnit la tipul intuiţiei introvertită.

Deoarece inconştientul este nu ceva care zace asemenea unui caput mortuumpsihic, ci mai degrabă ceva care participă la viaţă, care sufera transformari interioare aflate în relaţiile profunde cu facultatea generală, intuiţia introvertită oferă, prin perceperea proceselor launtrice, anumite date ce pot fi de importanţă excepţională pentru interpretarea acesteia; ea poate chiar să prevadă mai mult sau mai puţin clar atât noile posibilitaţi, cât şi ceea ce urmează să se întâmple efectiv. Caracterul ei profetic se explică din relaţia pe care o întreţine cu arhetipurile care, la rândul lor, reprezintă desfăşurarea logică a tuturor lucrurilor accesibile experienţei.

Pentru a citi articolul original, dar şi pentru alte articole interesante, accesaţi cu încredere  site-ul Newsletter-ului Cognosis: https://cognosisnews.wordpress.com/