Apărută în urmă cu aproximativ jumătate de secol, psihoterapia cognitiv-comportamentală îmbină două abordări relativ complementare, terapia comportamentală și terapia cognitivă. În timp ce prima abordare are la bază principiul condiționării( atât cea clasică cât și cea operantă), ce-a de-a doua este centrată pe gândurile automate și pe scheme. Gândurile automate sunt acelea care apar imediat ce apare un anumit stimul, iar schemele sunt niște complexe sau unități de gânduri si credințe pe baza cărora un individ își planifică și își conduce viața.
De-a lungul timpului, terapia cognitiv-comportamentală și-a dovedit eficiența în tulburările anxioase (anxietate generalizată, atacuri de panică, agorafobie, fobii multiple, fobie socială), depresive, în tulburările post-traumatice de stres, în cele datorate abuzului de substanțe, dar și în cazuri mai complexe cum ar fi, de pildă, tulburările de personalitate; multe studii recente o consideră ca fiind una din cele mai eficiente forme de tratament psihoterapeutic pentru că pune accentul pe tehnicile de restructurare atitudinală, apelând la principiile învățării pentru a obține modificări în sfera comportamentului.
Deși este recunoscută și practicată în tratarea majorităților tulburări emoționale, ca și celelalte forme de psihoterapie, pe baza ei s-au construit o serie de mituri în ceea ce o privește. Aceste mituri sunt ilustrate de David Westbrook, Helen Kennerley și Joan Kirk în cartea „Introducere în terapia cognitiv-comportamentală”, tradusă și apărută și în România la editura Polirom. Iată care sunt câteva dintre miturile prezentate și demitizate de cei trei autori:
-Terapia cognitiv-comportamentală înseamnă gândire pozitivă
Deși pentru mult timp s-a sugerat că terapia cognitiv-comportamentală nu ține cont de circumstanțele clientului, ci vrea doar să îl determine să vadă lucrurile într-un mod pozitiv, acest lucru este infirmat de autori, aceștia susținând că această formă de terapie urmărește să îl facă pe client să-și evalueze gândurile în mod realist. Așadar, se acceptă și gânduri negative când acestea sunt întemeiate. Este important de reținut că tratamentul în psihoterapia cognitiv-comportamentală are ca scop înțelegerea și rezolvarea problemelor și nu corectarea modului de a gândi a clientului.
-Terapia cognitiv-comportamentală nu vizează trecutul
Într-adevăr, după cum subliniază și autorii, această formă de terapie, precum și altele este centrată pe „aici și acum”, deoarece această formă de psihoterapie se concentrează pe abordarea problemelor actuale, prin urmare a factorilor care contribuie la perpetuarea lor în prezent. Acest lucru nu înseamnă însă că în cadrul ședințelor terapeutul nu se poate folosi de trecutul clientului, sau că diminuează importanța lui în evoluția problemei. Motivul pentru care majoritatea demersurilor în terapia cognitiv-comportamentală se axează pe abordarea „aici și acum” este acela că în general, factorii responsabili de apariția problemei nu sunt aceeași ca cei care o mențin.
-Terapia cognitiv-comportamentală vizează gândurile, nu emoțiile
Autorii afirmă că majoritatea clienților își doresc să fie ghidați pentru schimbarea dispoziției, sentimentelor sau comportamentelor, mai degrabă decât modificarea modului de a gândi. Modificarea cognitivă, însă, reprezintă o modalitate de a ajuta oamenii să-și modifice celelalte sisteme.
-Terapia cognitiv-comportamentală se învață rapid și este ușor de practicat
Asupra acestui aspect, autorii recunosc că există anumite strategii de impact puternic folosite în terapie care sunt relativ ușor de învățat și aplicat, dar atrag atenția asupra faptului că o abordare creativă și flexibilă în cadrul aceste forme de psihoterapie, este la fel de complicată ca multe alte terapii. Ei mai subliniază și faptul că este important ca terapeuții să beneficieze de o monitorizare regulată. Pentru a rămâne la curent cu cele mai noi tendințe din acest domeniu.
-Terapia cognitiv-comportamentală este mecanică- aplică tehnica X problemei Y
Deși există un model specific pentru multe probleme cu care se confruntă clienții și există și un protocol detaliat pentru tratamentul clienților cu un anumit tip de problemă, autorii susțin faptul că tratamentul nu este determinat de tehnică, ci se bazează pe modul în care un anumit model poate fi aplicat unui client. Pe lângă aceste mituri pe care am ales să le prezentăm, mai există și multe altele prezentate și deconstruite în cartea mai sus menționată. Ceea ce este important de reținut este faptul că, terapia cognitiv-comportamentală, prin specificul ei, este o modalitate fascinantă și plină de satisfacții de a lucra cu clienții, tocmai pentru că îi ajută să-și dezvolte strategii de management al problemelor și îi călăuzește pe parcurs ce descoperă noi perspective cu privire la lumea lor. Prin deconstruirea acestor mituri, se dorește să se formeze o idee mai clară despre specificul abordării terapiei cognitiv-comportamentale.
Pentru cei pasionați sau curioși cu privire la această formă de psihoterapie, puteți găsi multe alte aspecte fascinante în această carte, de la tehnici utilizate în tratarea diverselor tulburări, la concepte teoretice ce susțin și alcătuiesc această formă de terapie, toate fiind încununate de exemple relevante și studii de caz pentru înțelegerea acestora. O carte scrisă într-un limbaj specializat, se adresează atât psihoterapeuților cât și viitorilor practicieni, studenți ai facultăților de psihologie.
Pentru a citi articolul original dar și pentru alte articole interesante accesați site-ul Newsletter-ului Cognosis: https://cognosisnews.wordpress.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu