Ești la
bibliotecă. Nu contează că e sesiune sau nu, încă. Te-ai gândit că vrei să te
pregătești din timp și să nu mai lași pe ultima sută de metri.
Te-ai săturat să
„uiți” multe după examen. Acum vrei să rămână acolo mult timp ca să poți folosi
cunoștințele așa că ți-ai impus să treci zilnic (aproape) pe la bibliotecă, să
zicem.
Ți-ai propus
pentru azi să citești un capitol la materia x. Timp de lucru, aproximativ 3
ore.
Ai ajuns, te-ai
așezat, ți-ai aranjat strategic cartea în partea stângă, caietul de notițe în
partea dreaptă, două pixuri (să te asiguri că nu vei întâmpina „probleme
tehnice”), un creion și o radieră.
Te-ai așezat la
un birou. Te uiți în jur, numai cărți și oameni concentrați, dornici de
cunoaștere.
Bun. Acum e
timpul să te apuci de citit. Începi, citești jumătate de pagină și cineva
intră. Rapid îți muți privirea și verifici cine e. Revii la citit, trece pagina
și cineva din fața ta scapă cartea pe jos.
Rapid uiți de ceea ce făceai și
cartea căzută îți atrage atenția. E legată de un subiect care te intresează,
începi să te cufunzi în amintiri. Apoi te uiți pe ceas și vezi c-au trecut 20
de minute și tu ai citit 3 pagini... cam puțin. Știi că în ritmul acesta nu vei
termina planul pentru ziua de azi.
Bun.
Ce s-a întâmplat?
De ce nu ți-ai menținut constantă atenția pe ceea ce ți-ai propus, pe citit?
Pur și simplu
ți-a fost distrasă.
Sunt mai mulți
factori implicați, însă, 2 asupra cărora mă voi opri acum sunt următorii:
·
Atenție
– capacitatea de focalizare pe un obiect de interes
·
Inhibiție
– capacitatea de ignorare a distractorilor
Acești factori
sunt fac parte din așa numitele funcții
executive. Funcții mentale care ne permit să facem orice fel de activitate
specific umană, adică, activitate voluntară, îndreptată spre atingerea unui
scop, CONȘTIENTĂ.
Fără atenție, nu
poți face mai nimic, pentru că vei fi tot timpul distras de la sarcina propusă
și vei fi un fel de corabie care e dusă în toate părțile de orice vânt care
adie.
Atât atenția cât
și inhibiția, se susțin reciproc, lucrează oarecum în tandem.
Atenția te
ajută să te focalizezi direct iar inhibiția de ajută să rămâi focalizat.
De ce ai vrea
să-ți exersezi aceste funcții?
Pentru că îți va
crește eficiența. Vei putea desfășura orice activitate mai concentrat și
implicit, mai eficient.
Cum poți face
aceste lucruri?
3 pași (frumoși):
1.
Rezistă și repetă
E nevoie de
disciplină, mai ales la început.Când ți-ai propus
să citești un capitol, fii conștient și amintește-ți de faptul că vei fi
mulțumit de tine dacă-l ver termina la sfârșitul zilei.
Când apare un
distractor (orice îți distrage atenția de la ceea ce ți-ai propus să faci),
impune-ți să te întorci imediat la ceea ce făceai. Astfel te asiguri că nu te
pierzi în gânduri și apoi te trezești că au trecut 30 de minute de visare.
Rezistă, sună
simplu. Eu cred că noi cunoaștem soluțiile la multe dintre problemele noastre,
numai că ni se par prea simple și refuzăm să le implementăm. Ne așteptăm ca
soluția să fie ceva „magic”, ceva „revoluționar” (de aceea se folosește adesea
acest cuvânt în teleshopping), și refuzăm să testăm soluțiile simple (care de
multe ori sunt foarte eficiente) pe care le avem.
De aceea îți spun
să nu te descurajezi și să încerci.
Legat de
repetiție, repetiția duce la
automatizarea acestor funcții.
Ce înseamnă
automatizare?
Înseamnă
că vei ajunge să-ți păstrezi atenția constant fără prea mult efort, fără să te
gândești că trebuie să faci ceva anume, să „curgă” de la sine. Mersul pe jos e
un comportament automatizat, pentru că-l faci fără efort mental, nu te gândești
când trebuie să muți fiecare picior în parte și-l faci bine.
Când vei repeta
suficient de des, vei ajunge să te concentrezi bine și destul de ușor, astfel
încât să poți învăța și în medii mai gălăgioase.
2.
Pomodoro
Acesta e doar un
nume pompos (vorbeam de nevoia de a primi soluții miraculoase) pentru strategia
de a munci în cicluri și a lua pauze.
Foarte simplu,
îți stabilești un interval de timp în care să fii 100% concetrat și un interval
de timp în care să fii 100% în pauză și să faci tot ceea ce vrei.
Un exemplu ar fi:
50 de minute de concetrare și 10 de pauză. Îți poți fixa o alarmă (care să
vibreze, dacă ești la bibliotecă), pe telefon, ca să nu fie nevoie să te uiți
tot timpul pe ceas cât mai ai până la pauză.
50 de minute ești
concentrat iar 10 minute te relaxezi sau faci orice vrei în afară de muncă.
Vorbești la telefon, mănânci, te plimbi, etc.
3. Recompensă
Un curent destul
de solid, din punct de vedere al susținerii cu dovezi științifice, este
curentul behaviorist.
Ei bine, o idee
importantă din acest curent spune că recompensarea unui comportament
dezirabil duce la întărirea frecvenței de apariție a acestuia.
Concret: cu
cât te recompensezi după ce faci ceva, cu atât vei avea șanse mai mari să faci
mai mult din acel ceva. Așa funcționează psihicul nostru și al animalelor.
Vezi exemplul dresajului.
Așadar, dacă în
pauze îți oferi o recompensă (ex. o buncată de ciocolată, un ceai cald, orice
îți aduce plăcere), vei avea șanse mai mari să-ți implementezi obiceiul de a
munci concentrat decât dacă n-ai face astfel.
Acum că ai citit
aceste rânduri, te-ai gândit cum te-ar putea ajuta? Nu ar fi frumos să:
·
Să
fii foarte eficient și să termini de cele mai multe ori la timp ceea ce ți-ai
propus?
·
Pentru
că ești eficient, ai mai mult timp liber să faci lucrurile care-ți plac?
·
Ai
mai mult control asupra lucrurilor la care te gândești care te ajută să ai mai
mult control asupra emoțiilor pe care le simți (implicit, să te simți bine mai
des)?
·
Etc
Tu alegi. Cheia e
la tine.
