Șiiii încheiem acest număr invitindu-vă la cea de a IX-a ediției a proiectului Școala de Vară ! Ana-Maria Ioniță, voluntar al ASPSE-ului ne oferă mai multe detalii.

Vara – anotimpul celor mai frumoase vacanțe, anotimpul prietenilor, al soarelui, al relaxării. De nouă ani, pentru multe persoane vara a devenit și anotimpul dezvoltării și al schimbărilor. De ce? Pentru că  an de an, în această perioadă, are loc Școala de Vară  Cognosis.

Școala de Vară Cognosis  este un proiect național care are ca scop dezvoltarea personală a participanților, atât prin seria de workshopuri de psihoterapie la care aceștia vor participa, precum și prin programul social care include activități menite să formeze un grup coeziv, cu prietenii noi și cele mai frumoase experiențe.

Fiecare workshop va viza formarea competențelor personale, cât și informarea despre forma de terapie aleasă pentru aprofundare, prin intermediul celor mai buni psihoterapeuți din țară.

De-a lungul anilor, o mulțime de organizatori și de participanți au trecut pragul Școlii de Vară și au „absolvit” demni de a trece la următorul nivel al cunoașterii de sine și al dezvoltării personale.

Ediția de anul acesta, care se va desfășura în perioada 16-23 august la Sibiu, oferă posibilitatea alegerii unei abordări terapeutice dintre următoarele șase: CBT, psihoterapie experențiala (plus art terapie), NLP, psihoterapie gestalt, analiză tranzacțională și psihodramă. Astfel, participantul va beneficia pe durata proiectului de 32 de ore de dezvoltare personală în funcție de forma de terapie aleasă. TAXA înscrierii este de:
– 500 de lei, incluzând cazarea, trei mese pe zi, participarea la workshopuri (și materialele aferente);
– 350 de lei pentru participarea la workshopuri + masă (fără cazare);
– 230 de lei fără masă și fără cazare (doar participarea la workshopuri).

După înscriere vei primi un mail cu mai multe detalii.

Voi face o prezentare succintă a abordărilor terapeutice din această ediție și voi începe cupsihoterapia cognitiv-comportamentală (CBT).  Această formă de de terapie pornește de la ideea că modul în care simțim și modul în care ne comportăm este determinat de cogniții. Face parte din rândul terapiilor de scurtă durată, întrucât se axează pe probleme precise din prezent și pe rezolvarea cât mai eficientă a acestora. De asemenea, CBT-ul este forma de terapie cea mai răspândită la nivelul comunității științifice.

Psihoterapia experențială are o modalitate de abordare holistă, obiectivul său fiind autodezvoltarea, autotransformarea sanogenă și autocreația. Principiul său de bază este trăirea emoției și a experienței “aici și acum”, având rolul de a-i crea clientului situații experențiale prin care acesta să-și descopere și să pună în acțiune propriile resurse. Seria workshopurilor de psihoterapie experențială include și art terapie, cea din urmă ajutând clientul, prin forme expresive, să își exprime cele mai profunde emoții.

Programarea neuro-lingvistică (NLP) este orientată spre modalitatea în care oamenii gândesc și funcționează, mai puțin spre cauza comportamentelor acestora. Se bazează pe principul conform căruia fiecare individ deține o hartă mentală unică a lumii și reacționează la lumea pe care el înșuși o construiește prin propriile experiențe și percepții. NLP nu se axează numai pe rezolvarea problemelor, ci și pe obținerea performanței în toate aspectele vieții; astfel, încearcă să descopere tiparele eficienției în anumite domenii, precum și implementarea acestora prin ajutorul achiziționării unor aptitudini specifice.

Terapia gestalt susține ideea că întregul înseamnă mai mult decât părțile sale componente. Conceptul de holism se aplică atât personalităţii considerată un întreg, în care fiecare element are legătură cu celelalte, cât şi relaţiei individului cu mediul. Uneori contactul cu mediul este perturbat de anumite rezistențe prin care persoana evită relaţionarea veridică cu datele realităţii. Această abordare este eficientă  în tratarea stărilor de anxietate, în rezolvarea conflictelor intrapsihice, existenţiale şi a celor interumane (în varianta terapiei de grup).

Analiza Tranzacțională (AT) este teorie a personalității și o psihoterapie sistematică pentru dezvoltarea și schimbarea personală. Ca teorie a personalității ne oferă o imagine asupra modului în care oamenii sunt structurați și funcționează din punct de vedere psihologic (modelul stărilor eului: Părinte-Adult- Copil). Scopul principal al dezvoltarii prin AT este autonomia. Elementele componente ale autonomiei sunt: capacitatea de a fi aici si acum, spontaneitatea (capacitatea de a alege liber dintr-o gama de opțiuni, de sentimente, de gânduri și  de comportamente) și capacitatea pentru intimitate (interacțiune deschisă și exprimarea față de celălalt a sentimentelor și  a nevoilor autentice).

Ultima abordare terapeutică prezentă la SDV 2015 este psihodrama. Aceasta este, în primul rând, o metodă de psihoterapie în grup, deși metodele acesteia pot fi aplicate și în psihoterapia individuală. În grupul de psihodramă fiecare devine pe rând client și “terapeut”, mai exact, prin activitățiile grupului fiecare va  fi  un agent terapeutic pentru celălalt. Clientul devine un “actor” care interpretează propria viață, prin intermediul unui scenariu pe care îl realizează pe moment, cu ajutorul psihoterapeutului și al celorlalți membri ai grupului terapeutic.

Acestea sunt, iată, cele șase abordări terapeutice dintre care participanții de anul acesta ai Școlii de Vară Cognosis pot alege.

Anul acesta SDV-ul se va desfășura, bineînțeles, în inimile noastre, dar și în inima țării, adică în minunatul Sibiu, după cum am menționat la început. Acesta va fi locul unde vom construi împreună cu participanții cele mai frumoase amintiri, vom explora zona turistică, precum și interiorul propriei persoane, vom dărâma cetățile dintre noi, râzând și plângând.

Sună de vis, nu?  Așteptăm  cu mult entuziasm să cunoaștem oameni frumoși ca voi, care au ca scop dezvoltarea lor personală, pentru a deveni mai buni pentru ei și pentru ceilalți! Vă puteți înscrie la Școala de Vară Cognosis până pe data de 9 august; de asemenea, mai multe detalii găsiți pe pagina de facebook ( https://www.facebook.com/scoaladevaracognosis?fref=ts ) și pe site  ( http://cognosisite.wix.com/cognosis#!sdv-sdx/cki7 ) Pentru înscrieri : https://docs.google.com/…/13TAsaPb-taXyXGIW9pvjemh…/viewform

P.S.: Cu siguranța, peste o lună postarea mea de pe blog va fi despre VOI TOȚI și despre experiențele minunate prin care vom trece ÎMPREUNĂ

Iulia Pascu, de asemenea din ASPSE ne va povesti de data aceasta despre intuiția extravertă, făcând o paralelă cu articolul de luna trecută

Vorbind data trecută despre intuiţia în atitudinea introvertită, m-am decis să vă ofer si o paralelă acesteia, adică tipul intuiţiei extravertită.

Tot în ampla operă a lui C.G. Jung, mai exact în al şaselea volum „Tipuri psihologice”, acesta doreste să acopere orice întrebare pusă până la perioada aceaia în ceea ce priveste diversitatea personalităţilor umane.

Jung porneşte în analiza sa asupra intuiţiei extravertă, cu afimaţia comform căreia o psihologie aparte şi inconfundabilă vine odată cu dominanţa intuiţiei. În continuare dovedind că intuitivul nu e de găsit acolo unde sunt valori reale, unanim acceptate, ci întotdeauna acolo unde avem de-a face cu posibilităţi. Intuitivul nu e niciodată de găsit în situaţii stabile, care există de multă vreme.

Această orientare îşi are primejdiile ei mari, căci intuitivul îşi risipeşte prea uşor viaţa, însufleţind oameni si lucruri si răspândind în jurul lui o plentitudine de viată pe care însă nu persoana în cauză o trăieşte, ci ceilalţi o trăiesc.

Tipul intuitiv extravert, dacă ar putea să se fixeze la un lucru anume, ar culege roadele muncii sale, dar foarte repede trebuie să alerge după o nouă posibilitate şi sa-şi părăsească pământurile abia însămânţate de pe care alţii vor strânge recolta. La sfârşit pleacă cu mâinile goale. Dacă lasă însă lucrurile să ajungă atât de departe, intuitivul are şi propriul inconştient împotriva lui. έn inconştientul intuitivului gândirea şi simţirea sunt relativ refulate şi formează în inconştient gânduri şi sentimente infantile şi arhaice, coparabile cu acelea ale tipului opus.

Jung în acest subcapitol urmăreşte intuitivul extravertitului în profunzimea sa şi experimenteaza patologia acestuia.

În continuare, Laura Barbu din ASPSE ne va povesti despre Training și cum îi putem învăța pe adulți.

Unul dintre  procesele de HR despre care nu multă lume știe sau căruia i se diminuează importanța este „Learning and Development”. Ce presupune acest proces și care este scopul lui principal? Fiind o parte de HR, putem corect intui că acest proces, ca și celelalte, se ocupă de resursa umană din cadrul unei companii sau organizații. Dar în ce mod se ocupă de angajați? Ei bine, principalul scop al acestui proces este, pe de o parte să fructifice talentele angajaților, oferindu-le noi posibilități de a-și cultiva aceste talente, astfel se ocupă de managementul talentelor, pe de altă parte „Learning and Development” asigură și un cadru în care angajații pot învăța noi lucruri, care de asemenea contribuie la dezvoltarea lor și îi ajută să progreseze în cadrul companiei.

Cel mai folosit mod prin care angajatorii aleg să își dezvolte angajații și să îi ajute să învețe este prin diverse programe de training. Ce înțelegem prin training? Trainingul înseamnă învățarea și dezvoltarea unor abilități și cunoștințe necesare și corespunzătoare pentru compania în care lucrează.  Trainingul are obiective specifice prin care își propun să îmbunătățească capacitățile, productivitatea și performanța angajaților.  Pe lângă scopul bine stabilit, în training este important și modul în care se prezintă informația și cât de inteligibilă este ea pentru participanții la respectivul training. Pentru a se asigura că trainingul își va atinge scopul propus inițial, trainerul trebuie să aibă în considerare particularitățile fiecărui participant și să se asigure că materialul prezentat este înțeles de fiecare în parte.

O teorie tocmai despre particularitățile de învățare și modul în care învață adulți, teorie ce este adesea utilizată în programele de learning and development este teoria emisă de David Kolb. Acesta prezintă învățarea la adulți sub forma unui cerc ce cuprinde patru etape ce trebuie urmate pentru ca informația să fie înțeleasă și mai apoi aplicată. Etapele care asigură o învățare eficientă sunt: experiența, observarea, conceptualizarea și planificarea.

Acestea formează un ciclu și pentru a-și atinge potențialul maxim fiecare etapă trebuie urmată.   Mergând pe firul acestor patru etape, Kolb descrie patru tipuri de persoane: tipul activ, tipul reflexiv, tipul teoretician și tipul pragmatic. Activistul corespunde cadranului experienței, al implicării; acestuia îi place să fie implicat în ceva tangibil, el trebuie să ia contact cu tot ceea ce învață. Tipul reflexiv este asociat cu observația; acesta are nevoie de timp pentru a procesa evenimentele și pentru a medita asupra lor, el învață cel mai bine atunci când îi privește pe ceilalți făcând anumite activități, dar fără ca el să ia parte în mod activ. Tipul teoretician se află în cadranul conceptualizării și îi place să caute semnificații; el învață cel mai bine din teorii și cunoștințe anterioare. Tipul pragmatic este caracterizat de planificare și caută să vadă modul în care poate aplica practic tot ceea ce învață.

În training este important ca trainerul să își adapteze materialul și modul în care îl prezintă în așa fel încât să răspundă nevoilor fiecărui participant. Acesta trebuie să includă diverse activități prin care participanții pot accesa informația indiferent de tipul de învățare pe care îl au. Astfel cunoașterea tipului de învățare este importantă pentru trainer pentru a ști cum să se raporteze și să transmită informațiile pe care le dorește.

De ce este indicat să te întâlnești cu un specialist?

Ediția din iulie a Newsletterului Cognosis a fost deschisă cu un articol scris de Mircea Radu, președintele Federației Cognosis, care ne-a spus de ce este indicat să te întâlnești cu un specialist.

Ajută-te!

Pe lângă toate miturile despre ce-ți face și ce nu-ți face un psihoterapeut sau un consilier, aștern mai jos câteva motive pentru care ar fi indicat să te întâlnești cu un psiholog, consilier sau psihoterapeut:

Dacă…

Îți este greu să te integrezi în grupurile sociale sau te simți exclus(ă)…
Ești confuz cu privire la unele alegeri din viața ta…
Vrei să devii mai bun în gestionarea conflictelor tale…
Vrei înveți să te comporți cu oamenii dificili din viața ta…
Ai pornit pe un drum de autocunoaștere și descoperire…
Îți este greu să îți idenitfici valorile, nevoile sau sensul acțiunilor…
Îți este greu să-ți controlezi unele emoții (anxietate, tristețe, frică)…
Vrei să-ți cunoști și să-ți folosești mai bine resursele personale…
Ai dificultăți în viața de cuplu sau de familie…
Vrei să te înțelegi mai bine cu partenerul sau cu copiii…
Dacă vrei să te adaptezi mai ușor la tot ce ți se întâmplă…
Atunci, recomand cu mare căldură și încredere să te întâlnești măcar o dată cu un consilier psihologic care te va însoți cu atenție și susținere, pe baza unor obiective clare, spre rezolvarea problemelor tale și descoperirea împreună a soluțiilor posibile, spre construirea noului tău plan de viață. El este un atent susținător al modului în care aplici tu toate soluțiile în viața ta de zi cu zi și este acolo pentru tine!

Dacă…

Problemele prezentului sau trecutului te preocupă și te blochează…
Te simți distant de toată lumea și nu poți interacționa cu colegii/familia…
Crezi că pentru tine e povară să trăiești în acest context…
Pui prea multă presiune pe tine ca lucrurile să-ți iasă bine/perfect/repede…
Vrei să intri în contact cu ce se găsește în inconștientul tău pentru a spori autocontrolul asupra propriei tale vieți…
Îți recomand cu mare deschidere și căldură să te întâlnești de câteva ori cu un psiholog psihoterapeut care va construi pentru tine cel mai bun cadru (securitate, acceptare, înțelegere, empatie, deschidere) de confruntare a problemelor tale. Pentru a ieși victorios din această luptă e important să fii deschis și să urmezi obiectivele, pe care le stabiliți împreună, să explorezi experiențele anterioare, să descoperi soluții și resurse noi cu care să faci față dificultăților, pe care să le implementezi cu autocontrol și autoresponsabilitate.

După cum vezi problemele pe care un psihoterapeut sau un consilier le abordează nu sunt ”ale nebunilor”, toți vrem să devenim mai buni, atunci, de ce întârzii să te ajuți?

Pentru a citi articolul original , sau pentru alte articole interesante , accesează Newsletterul Cognosis: https://cognosisnews.wordpress.com/category/numere-anterioare/

Ce sau cine este Cognosis?

Bine, bine, citim Newsletter Cognosis, și dacă ne-am dat seama destul de ușor ce înseamnă Newsletter, ce-o fi Cognosis? Sau mai bine zis… CINE? Diana Frandeș, voluntar ASPR și Cosilier de Dezvoltare Organizațională Cognosis ne lămurește. 

 Cognosis reprezintă Federaţia Asociaţiilor Studenţilor la Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din România. Scopul principal este acela de a promova iniţiativele asociaţiilor studenţilor la Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, fiind singura organizaţie reprezentativă la nivel naţional din acest domeniu. De asemenea ea mai face parte din ANOSR – Asociaţia Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România şi din EFPSA – Federaţia Europeană a Asociaţiilor Studenţeşti de Psihologie.

Federaţia îndeplineşte două mari roluri: unul de platformă pentru asociaţiile membre, unde sunt promovate iniţiativele acestora, este facilitată comunicarea şi schimbul  de experienţă, iar al doilea rol, de a oferi studenţilor de profil proiecte care să reprezinte adevărate experienţe de învăţare şi dezvoltare. În ambele roluri, Cognosis crede şi promovează valori ca prietenie, unitate şi profesionalism.

Deşi are o un istoric scurt, existând în acte din 2006, ideea unui „Cognosis” există probabil de aproximativ 15 ani. A fost un drum lung, dar astăzi Cognosis a format oameni pe care îi poate numi alumni, a construit proiecte care atrag în fiecare sute de studenţi dornici să participe, a fost recunoscută formal de cea mai importantă organizaţie profesională din domeniul ei de activitate, anume Colegiul Psihologilor din România.

Strategiile de dezvoltare a sentimentului de apartenenţă la comunitatea Cognosis vizează membrii voluntari, cât şi totalitatea colaboratorilor externi şi grupurile ţintă de studenţi şi participanţi. Dezvoltarea acestui sentiment contribuie la suprapunerea tot mai mare a acestor trei entităţi, prin sprijin reciproc, transparenţă şi comunicare eficientă.

Ca federaţie ne atingem aceste obiective prin organizarea proiectelor de anvergură cum sunt CNSP – Congresul Naţional al Studenţilor la Psihologie, SDV – Şcoala de  vară respectiv SDI – Şcoala de iarnă şi proiecte mai mici precum Exchange, Mobilităţi, InfoStud, Newsletter şi Platforma Psy. Activitatea recentă cuprinde şi o Campanie de promovare a rolului specialistului în resurse umane şi Şcoala Candidaţilor – un nou proiect de pregătire a tinerilor studenţi de a intra pe piaţa forţei de muncă.

Lucrăm împreună pentru a acoperi nevoile de dezvoltare personală şi profesională a studenţilor la psihologie şi ştiinţele educaţiei din România, iar pentru acest scop avem nevoie de susţinere reciprocă, dezvoltare profesională şi comunicare asertivă.

Ca totul să fie perfect există cele două Adunări Generale unde se adună toţi cognosişti pentru a dezbate şi vota schimbări de regulament, proiecte şi alte aspecte legate de buna funcţionare a federaţiei, pilonii discuţiilor fiind spiritul critic, deschiderea, colegialitatea şi susţinerea.

Gala de Alumnizare marchează obţinerea statului de alumnus Cognosis o dată cu încheierea studiilor masterale, astfel într-o atmosferă festivă se premiază voluntarii implicaţii, iar alumnii ne încântă cu discursuri emoţionante şi inspiraţionale.

Pentru a citi articolul original dar si pentru alte articole interesante accesati site-ul newsletterului Cognosis:  https://cognosisnews.wordpress.com/2015/06/15/newsletter-iunie-2015/

Personalitățile introverte

Vom trece  la personalitățile introverte și vom vorbi puțin despre intuiția acestora. Iulia Pascu, din ASPSE ne spune : 

Odata cu al şaselea volum al lui C.G.Jung, Tipuri psihologice, acesta aduce cele mai multe contribuţii în psihologie. Autorul îşi propune sădelimiteze, pe baza ecperienţei sale clinice, câteva tipuri de structură şi de funcţionare a psihicului cu scopul de a oferi cititorului repere pentru a putea înţelege mai bine pe sine şi pe ceilalţi oameni.

În atitudinea intovertită intuiţia se îndreaptă către obiectele interioare, cum s-ar putea numi, pe bună dreptate, elementele inconştientului. Obiectele interioare se comportă analog celor exterioare, deşi ele au o realitate nu fizică, ci psihică. Obiectele interioare apar percepţiei intuitive ca imagini subiective ale unor lucruri care nu pot fi întâlnite în experienţa, ci constituie conţinuturile inconştientului, în ultimă instanţa ale inconstientului colectiv.

Intuiţia are, ca şi senzaţia, factorul ei subiectiv, care în intuiţia extravertita este reprimată la maximum, în schimb in cea introvertită ajunge să fie o mărime decisivă. Chiar dacă intuiţia introvertită îsi primeşte impulsul de la obiectle exterioare, ea nu opreşte totuşi la posibilităţile exterioare, ci zăboveşte la ceea ce exteriorul declanşează în interior. În timp ce senzaţia introvertită se limitează, în principal, la percepţia fenomenelor particulare de inervaţie, provocate de inconştient, şi se opreşte la ele, intuiţia reprima această latura a factorului subiectiv şi percepe imaginea care a declanşat inervaţia.

Intuiţia introvertita percepe astfel toate procesele din fundalul conştiinţei cu aceiaşi acuitate cu care senzaţia extravertită percepe obiectele exterioare. Pentru intuiţie, imaginile inconstiente capătă demnitatea lucrurilor şi a obiectelor. Deoarece însăintuiţia exclude participarea senzaţiei, ea nu ajunge să cunoasca decât în insuficientă măsură sau deloc tulburările de inervaţie, influenţele exercitate de corp prin imaginile inconştiente. Imaginile dispar astfel ca desprinse de subiect si ca existând pentru sine, fără legătură cu persoana. Ca urmare, intuitivul introvertit, atins de un acces de ameţeală nu bănuieşte defel ca imaginea percepută se poate referi cumva la el; fapt aproape de negândit în cazul unei persoane cu atitudine raţională, dar care nu e mai puţin real şi frecvent  întâlnit la tipul intuiţiei introvertită.

Deoarece inconştientul este nu ceva care zace asemenea unui caput mortuumpsihic, ci mai degrabă ceva care participă la viaţă, care sufera transformari interioare aflate în relaţiile profunde cu facultatea generală, intuiţia introvertită oferă, prin perceperea proceselor launtrice, anumite date ce pot fi de importanţă excepţională pentru interpretarea acesteia; ea poate chiar să prevadă mai mult sau mai puţin clar atât noile posibilitaţi, cât şi ceea ce urmează să se întâmple efectiv. Caracterul ei profetic se explică din relaţia pe care o întreţine cu arhetipurile care, la rândul lor, reprezintă desfăşurarea logică a tuturor lucrurilor accesibile experienţei.

Pentru a citi articolul original, dar şi pentru alte articole interesante, accesaţi cu încredere  site-ul Newsletter-ului Cognosis: https://cognosisnews.wordpress.com/ 

Miturile legate de terapia cognitiv comportamentală ( CBT )

Laura Barbu ne-a povestit puțin despre miturile legate de terapia cognitiv comportamentală ( CBT )

 Apărută în urmă cu aproximativ  jumătate de secol, psihoterapia cognitiv-comportamentală îmbină două abordări relativ complementare, terapia comportamentală și terapia cognitivă. În timp ce prima abordare are la bază principiul condiționării( atât cea clasică cât și cea operantă), ce-a de-a doua este centrată pe gândurile automate și pe scheme. Gândurile automate sunt acelea care apar imediat ce apare un anumit stimul, iar schemele sunt niște complexe sau unități de gânduri si credințe pe baza cărora un individ își planifică și își conduce viața.

De-a lungul timpului, terapia cognitiv-comportamentală și-a dovedit eficiența în tulburările anxioase (anxietate generalizată, atacuri de panică, agorafobie, fobii multiple, fobie socială), depresive, în tulburările post-traumatice de stres, în cele datorate abuzului de substanțe, dar și în cazuri mai complexe cum ar fi, de pildă, tulburările de personalitate; multe studii recente o consideră ca fiind una din cele mai eficiente forme de tratament psihoterapeutic pentru că  pune accentul pe tehnicile de restructurare atitudinală, apelând la principiile învățării pentru a obține modificări în sfera comportamentului.

Deși este recunoscută și practicată în tratarea majorităților tulburări emoționale, ca și celelalte forme de psihoterapie, pe baza ei s-au construit o serie de mituri în ceea ce o privește. Aceste mituri sunt ilustrate de David Westbrook, Helen Kennerley și Joan Kirk în cartea „Introducere în terapia cognitiv-comportamentală”, tradusă și apărută și în România la editura Polirom. Iată care sunt câteva dintre miturile prezentate și demitizate de cei trei autori:

     -Terapia cognitiv-comportamentală înseamnă gândire pozitivă  

Deși pentru mult timp s-a sugerat că terapia cognitiv-comportamentală nu ține cont de circumstanțele clientului, ci vrea doar să îl determine să vadă lucrurile într-un mod pozitiv, acest lucru este infirmat de autori, aceștia susținând că această formă de terapie urmărește să îl facă pe client să-și evalueze gândurile în mod realist. Așadar, se acceptă și gânduri negative când acestea sunt întemeiate. Este important de reținut că tratamentul în psihoterapia cognitiv-comportamentală are ca scop înțelegerea și rezolvarea problemelor și nu corectarea modului de a gândi a clientului.

     -Terapia cognitiv-comportamentală nu vizează trecutul

Într-adevăr, după cum subliniază și autorii, această formă de terapie, precum și altele este centrată pe „aici și acum”, deoarece această formă de psihoterapie se concentrează  pe abordarea problemelor actuale, prin urmare a factorilor care contribuie la perpetuarea lor în prezent. Acest lucru nu înseamnă însă că în cadrul ședințelor terapeutul nu se poate folosi de trecutul clientului, sau că diminuează importanța lui în evoluția problemei. Motivul pentru care majoritatea demersurilor în terapia cognitiv-comportamentală se axează pe abordarea „aici și acum” este acela că în general, factorii responsabili de apariția problemei nu sunt aceeași ca cei care o mențin.

      -Terapia cognitiv-comportamentală vizează gândurile, nu emoțiile

Autorii afirmă că majoritatea clienților își doresc să fie ghidați pentru schimbarea dispoziției, sentimentelor sau comportamentelor, mai degrabă decât modificarea modului de a gândi. Modificarea cognitivă, însă, reprezintă o modalitate de a ajuta oamenii să-și modifice celelalte sisteme.

       -Terapia cognitiv-comportamentală se învață rapid și este ușor de practicat

Asupra acestui aspect, autorii recunosc că există anumite strategii de impact puternic folosite în terapie care sunt relativ ușor de învățat și aplicat, dar atrag atenția asupra faptului că o abordare creativă și flexibilă în cadrul aceste forme de psihoterapie, este la fel de complicată ca multe alte terapii. Ei mai subliniază și faptul că este important ca terapeuții să beneficieze de o monitorizare regulată. Pentru a rămâne la curent cu cele mai noi tendințe din acest domeniu.

       -Terapia cognitiv-comportamentală este mecanică- aplică tehnica X problemei Y

Deși există un model specific pentru multe probleme cu care se confruntă clienții și există și un protocol detaliat pentru tratamentul clienților cu un anumit tip de problemă, autorii susțin faptul că tratamentul nu este determinat de tehnică, ci se bazează pe modul în care un anumit model poate fi aplicat unui client. Pe lângă aceste mituri pe care am ales să le prezentăm, mai există și multe altele prezentate și deconstruite în cartea mai sus menționată. Ceea ce este important de reținut este faptul că, terapia cognitiv-comportamentală, prin specificul ei, este o modalitate fascinantă și plină de satisfacții de a lucra cu clienții, tocmai pentru că îi ajută să-și dezvolte strategii de management al problemelor și îi călăuzește pe parcurs ce descoperă noi perspective cu privire la lumea lor. Prin deconstruirea acestor mituri,  se dorește să se formeze o idee mai clară despre specificul abordării terapiei cognitiv-comportamentale.

Pentru cei pasionați sau curioși cu privire la această formă de psihoterapie, puteți găsi multe alte aspecte fascinante în această carte, de la tehnici utilizate în tratarea diverselor tulburări, la concepte teoretice ce susțin și alcătuiesc această formă de terapie, toate fiind încununate de exemple relevante și studii de caz pentru înțelegerea acestora. O carte scrisă într-un limbaj specializat, se adresează atât psihoterapeuților cât și viitorilor practicieni, studenți ai facultăților de psihologie.

Pentru a citi articolul original dar și pentru alte articole interesante accesați site-ul Newsletter-ului Cognosis:   https://cognosisnews.wordpress.com/